Ritul este condus de un Mare Hierofant, funcţie care are un caracter specific egiptean şi care nu se regăseşte în nici o altă înaltă structură masonică. Acelaşi lucru se întîmplă în general şi în Riturile de Misraïm şi de Memphis, continuitatea iniţiatică fiind asigurată în acelaşi mod şi pentru Anticul şi Primitivul Rit Oriental de Misraïm şi Memphis în persoana Suveranului Mare Hierofant General, Suprem Conservator al Ordinului şi al Ritului, care este numit ad vitam şi care, înainte de a trece la Mare Piramidă Eternă, se pregăteşte pentru predarea funcţiilor prin dispoziţie testamentară în favoare unui Mare Conservator. În acest mod, Suveranul Mare Maestru General asigură continuitatea chiar dacă Ritul în Corpurile sale Inferioare şi totodată în cele Superioare sunt puse în adormire. Un Mare Conservator se poate activa de la sine pentru a scoate din adormire Ritul, numai în cazul în care Ritul se află în adormire în toate Camerele sale, iar Supremul Mare Conservator moare fără a lăsa vreo dispoziţie testamentară.

Marea Hierofanie asigură capacitatea de transmitere iniţiatică în sînul Ritului. Întregul Rit este organizat precum o Mare Piramidă, în vîrful căreia se află Suveranul Mare Hierofant General, în vreme ce, în vîrful invizibil se află Marele Arhitect al Lumilor, al cărui prezenţă conferă sacralitate Lucrărilor. Această prezenţă, simţită de toţi, e invocată pentru ca în final să intervină în direcţia Lucrărilor în sine. Toate acestea în armonie cu principiile Luminii care vine din Ceruri şi cu cel al Renaşterii ce trebuie efectuată din plan inferior către cel superior, pentru stadii succesive de conştienţă, deoarece Ritul se dezvoltă pe niveluri diferite, organizate în piramide cuprinse una în cealaltă, şi al căror vîrf este investit cu funcţiile corespondente vîrfului vizibil de către tot ”organismul” Ritului, unicul deţinător al Virtuţii.

Nivelul cel mai de jos, denumit şi Zona Primelor Lucrări, se compune din Camerele de Ucenic, de Companion şi de Maestru. După ce luat cunoştinţă de actul căderii Omului şi de lipsa “virilităţii” spirituale ce îi urmează, carenţă care l-a tras pe om pînă la nivelurile cele mai de jos ale devenirii, şi după ce a considerat din acest motiv ca necesară readucerea lui în centrul crucii orizontale în Zona Primelor Lucrări, e în curs realizarea unei operaţii de încercare de reconstruire a omului în toate componentele sale prin transmutarea personalităţii profane şi haotice în personalitate ordonată şi armonioasă. Este vorba de construcţia Templului Interior ce va permite şi chiar va pregăti retrezirea la un statut de conştienţă crescută, împreună cu revalorificarea aspectelor preţioase ale fides-ului (fidelitate, loialitate, onoare, curaj, control de sine, măsură etc). Această Lucrare este denumită şi “simbolică”, în sensul că primele trei Camere sunt dedicate studiului tradiţiei, formării mentalităţii în spiritul acesteia, meditaţiei asupra simbolurilor şi micilor lucrări efectuate în scopul rectificării a tot ceea ce nu recunoaştem decît ca fiind distorsiuni în noi.

Iniţierea în aceste Camere este doar o reflexie, o reprezentare a adevăratei iniţieri pe care fiecare trebuie să o opereze în el însuşi în Camerele succesive. Lucrările din primele trei Camere continuă în Camerele Superioare, denumite şi Filosofice, în care se studiază tradiţiile occidentale, în mod particular tradiţia hermetico-alchimică, kabbala şi miturile, cu preponderenţă cele egiptene. Este vorba de o lucrare care perfecţionează şi consolidează Lucrările din Camerele iniţiale, pregătind omul pentru o autocunoaştere ulterioară şi pentru a şti să înfrunte probele care, puţin cîte puţin, se vor transforma din probe simbolice în probe reale. Odată terminate Lucrările în Camerele numite Filosofice, omul este pregătit pentru lucrările efective în camerele Vîrfului.